Sechestrată la domiciliu?

Bine poate că nu chiar sechestrată :)) dar în ultimele două săptămâni am experimentat prin ce trece un dependent când ajunge la dezintoxicare (altă exagerare marca Sara). E foarte posibil să fi fost puțin dependentă fără să-mi dau seama. Nu, nu e vorba de prafuri sau ierburi ilegale, ci de calculatorul meu care a binevoit să mă lase baltă.

Inițial am zis că nu-i mare lucru, dar după căteva ore deja mă învârteam ca un animal în cușcă. Mi se părea că nu mai am nimic de făcut și că rămîneam în urmă cu tot ce se întâmplă. Primele zile m-am simțit ca la dezintoxicare, așa că am plecat de acasă. Nu definitiv :)). Plecam dimineața și mă întorceam dupăamiaza, dar nici așa n-a fost bine, pentru că în oraș sunt magazine și tentația era mare să-mi măcelăresc portofelul. Nu, n-am rezistat eroic, ba chiar am cheltuit cam mult în doar căteva zile, mult mai mult decât vreau să recunosc. Dar ca orice fată am găsit imediat scuze ( Da, chiar am nevoie de lucrul X, și nu, nu poate fi înlocuit de nimic din ce am deja :)) ).

După ce mi-am maltratat bine de tot atât portofelul cât și cardul, am zis că e cazul să fac o pauză (prea târziu a venit acest gând, căci deja mă certasem cu ministrul de finanțe). Și așa am descoperit televiziunea prin cablu. Gluma-i glumă, dar pănă acum nu prea aveam nevoie de televizor. Și de ce aș fi avut din moment ce tot ce aveam nevoie era la un click distanță? Da, văzusem deja toate sezoanele din MasterChef USA, dar măcar îl puteam auzi pe Gordon înjurând din nou :)). Una peste alta am butonat între TLC, History, și alte căteva canale, ba chiar am început să mă uit la un serial, lucru de neimaginat, pentru că îmi place să văd tot serialul căt mai repede atunci cănd găsesc unul care îmi place ( Thank you, Internet :*). Și mai șocant e faptul că serialul e Suleyman Magnificul la care nu cred că m-aș fi uitat în alte condiții, dar întămplarea face că a început chiar în ziua în care calculatorul meu și-a dat duhul.

Și tocmai când mă învățasem fără el, calculatorul a revenit în viața mea așa că am scuipat în sân și i-am spus să nu mă mai părăsească așa brusc.