Nu, nu Shady :P
Nu, nu am murit, dar viața mea personală ar putea fi considerată ca și moartă, având în vedere cam cât timp liber am avut în ultima vreme... Să zicem doar că studenția m-a răpus. Parcă nu era de-ajuns faptul că trebuia să mă adaptez la viața de student, dar orarul a fost și el destul de aiurea, cu plimbărica aferentă între corpurile Universității, combinată cu plimbărica generată de faptul că nu stau tocmai în oraș. Ce pot să spun... mi-nu-nat.
Law school and spare time? Nu prea se amestecă... Mereu mai e un capitol de citit, sau un curs sau orice altceva... Și când în sfârșit nu mai sunt capitole, cursuri sau cărți de citit (deși asta nu se întâmplă niciodată) atunci e momentul când cazi lat de somn. Pot spune că până să încep facultatea nu am apreciat somnul la adevărata sa valoare. Se pare că zicala conform căreia apreciezi un lucru abia după ce nu îl mai ai e adevărată. Și nici măcar nu există posibilitatea de a lăsa pe altădată pentru că dacă ratezi un singur curs ajungi să te uiți ca mâța în calendar. Eu am învățat asta pe calea cea grea.
Partea „bună”? Cumva, nici eu nu știu cum, am reușit să îmi rup ungiile și de atunci nu și-au mai revenit. Primele câteva săptămâni au fost ciudate... mă simțeam parcă mult prea aproape de lucruri :)) și parcă mă descurc mai greu cu unghiile scurte decât atunci când le aveam lungi. Dar am răbdare...
Și când începusem să mă obișnuiesc cu orarul și cu alergătura am intrat într-o depresie care m-a ținut câteva săptămâni... Iar când și apele astea au început să se mai liniștească a început adevăratul calvar ... stresiunea sesiunea. Ce am învățat din experiența primei sesiuni? Excesul de cafea combinat cu lipsa somnului și consumul de semințe (cred că am mâncat cîteva kilograme în două săptămâni.. în ideea în care toată vara nu mănânc mai mult de două pungi) dăunează grav sănătății.
Anyway...
Îmi iertațí absența prelungită dacă vă arăt o poză cu cel mai nou membru al familiei? :D
XoXo,
Sa Ra
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu