Facultate - Ghimpe-n spate?

Această postare a fost realizată de Katy, una dintre cele mai bune prietene ale male, care anul acesta este bobocel de rață la facultatea de limbi străine. Vă las sa citiți căci știu că nu pentru mine vă aflați aici :P

Înainte de a începe propriu-zis cursurile la facultate, credeam că îmi va placea la nebunie schimbarea aceasta și nicidecum nu îmi imaginam că voi vrea să ies fugind pe ușă după doar primul curs…

”Încep faculatea”…hmm suna mult mai bine în urmă cu o lună când stăteam bine mersi acasă în vacanța de vară…eram așa nerăbdătoare să încep odată această etapă a vieții…Oare ce credeam că voi găsi acolo?! În primul rând, m-au speriat sălile friguroase și neprimitoare în care am intrat singuri fără niciun îndemn… Îmi aduc aminte foarte bine cum a fost la liceu și nu seamănă nicidecum cu primirea asta “călduroasă”. Dar să nu ne gândim la liceu, încă nu e momentul să-l regret.

Bun, revenind la prima zi de cursuri, am fost impresionată să ascult pledoariile profesorilor care sunt niște oameni foarte deștepți. Să ne înțelegem, știam că așa ceva voi găsi dar nu credeam că îi voi asculta cu atâta interes și că mă va impresiona modul elevat de a trata fiecare propoziție în parte. Deși între noi fie vorba, tematica prezentată de dânșii m-a cam dezamagit fiindcă eu mă așteptam la cu totul altceva și nu știu cum mă voi descurca dacă nu am nicio bază.Să nu mai vorbesc despre felul de organizare al cursurilor care e destul de haotic iar trecerea asta mi se pare cam bruscă având în vedere că tocmai am terminat liceul, unde totul era bine pus la punct. 

De asemenea am fost uimită să aud  că majoritatea profesorilor nu au pretenția să fim prezenți tot timpul la cursuri, iar în liceu eram verficați lunar în legătură cu absențele ca mai apoi sa fim pedepsiți discilplinar pentru un număr mic, zic eu, de absențe. Iar oamenii ăștia îți spun nonșalant că e ok să chiulești,să vii la examen și totul e ok. Și pun pariu că niciodată nu îmi vor reține numele, nici măcar în ultimul an. Cei mai mulți au început direct să predea fără să aibă măcar dorința de a ne cunoaște. Sunt convinsă că nici nu le pasă prea tare de acest aspect.

Dar gata cu dezamăgirile. În fond și la urma urmei, nu asta îmi doream în timpul Bacalaureatului, în timpul acelui stres continuu? Nu îmi doream să termin odată liceul și să merg la facultate? Ei bine am ajuns aici și acum nu am decât să fac din cursuri un mod plăcut de a-mi petrece timpul…Mai ales că tipul din spatele clasei nu e deloc urât…