Știu că n-am mai postat în ultimele câteva zile așa că vreau să mă revanșez cu această povestioară scrisă de Katy :D Da, sunt o profitoare. Aici puteți citi alt articol scris de pufoșenia mea preferată. Această postare este o ficțiune și trebuie tratată ca atare. Sau poate că nu e.
- Sa Ra
.jpg)
…Și dintr-o dată începu să plângă cu foc. Nu mai zicea nimic, doar plângea.
Bineînțeles că el o privea acum cu ochi temători, iar întreaga mimică i se
schimbă. Dacă în urmă cu un minut afișa o fățărnicie enervantă, acum era de-a
dreptul panicat. Da, el provocase asta și acum i se rupea sufletul când o vedea
cu lacrimi pe obraz.
Datorită valului de lacrimi, ea nici nu observă când el dintr-un singur pas
se apropie de ea. Acum stăteau față în față. Îi luă capul în mâini și începu să
o sărute pe obraji, pe gură, pe ochi, pe frunte, pe păr. Ar fi făcut orice să
nu o mai vadă plângând. Ea se lăsă dezmierdată și într-un final se opri din plâns.
Acum stateau îmbrățișați, fără a-și spune însă un cuvant.
I-ar fi plăcut să-l privească în ochi, în ochii aceia superbi, dar el fiind
cu un cap mai înalt decât ea, era cu neputință, mai ales că încă nu avea
curajul să ridice capul.
În timp ce ea se gândea la toate acestea, simți pe obraz ceva umed și rece
și nu, nu erau lacrimile ei, ea se oprise din plâns cu ceva timp în urmă…Dar
atunci ce era?
Când ridică privirea îl văzu pe el cu fața scăldată în lacrimi. Plângea,
iar ochii lui frumoși, de un albastru intens, erau plini de lacrimi. Era prima
dată când îl vedea plângând și nu mai avu nevoie de nicio confirmare, o iubea, iar
lacrimile erau dovada…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu